Tag Archive: versuri


Trecut-au trenuri

E toamna iar, tarziu.
Sau poate-i iarna…
Tarzie-i ora, ziua iar se duce.
Dar ei stau treji
in noaptea-intunecoasa,
fara macar
pe-o banca sa se culce.
Rapid. Trec trenuri iuti…
Dispar in zare.
Ei stau.
Se vad prin geamuri asteptand
sa vina  un expres…
Expresul pentru ei.
Ei n-au orar.
Nici n-au avut vreodata.
Trecut-au trenuri…
si inca vor mai trece.
Expresu-l prind ei,
sigur, negresit!
Caci doar sunt tineri …
viitoru’-n fata.
Trenuri sunt multe
imbatranite-n vreme,
ii cheama iar …
ei stau nepasatori,
copii boemi sau tineri visatori
Apatici, tristi …loviti de plictiseala
fumeaza iarba… prin viata trecatori.
Acolo pe peroane…
timpul le-a trecut.
Si nu-nteleg si pace
cum viata au pierdut.
2kx1229

Anunțuri

Toamna amintirilor

În această toamnă,
am îmbracat amintirile
în culorile frunzelor
şi am defilat cu ele în tăcere,
până dincolo de cetăţile inimii …
Am lasat lacrima
sa se usuce-n coltul ochiului,
si m-am aplecat
sa simt gustul pamantului.
Am ridicat capul sa simt
in nari adierea vantului
cu arome de nuci si de struguri
Si vantul mi-a purtat sufletul
in zborul fluturilor,
imbracandu-mi trupul
cu esarfe de liniste.
In aceasta toamna albastra
mi-am plimbat amintirile
pe miristea plina de pasari.
Pasari calatoare
ce se pregateau de plecare.
Si asa a mai trecut o toamna
cu amintirile mele.
2kx1227

Multi nu cred in fatalitate
Dar, existentele sunt sortite.
Dumnezeu le stie pe toate,
Si ne-ndruma pe cai planuite.

Ne-anunta cand si unde cu astrele.
Dar universul asta este imobil.
Traim si murim cum spun legile
In lumi paralele probabil.
2k90214rev2kx0405

Încotro mergem

Minciuna este  azi adevăr.
Pluteşte pe cer ca un nor.
Pe cer deasupra omenirii.
Influenţand destinul împlinirii.

Aliata adevărului, sinceritatea
E moartă de mult în ghetou.
Ar vrea s-o aibă posteritatea,
Dar ea e pusă-n potou.

Doar iubirea se târâie aiurea,
Departe, undeva în deşert.
Fiindc-o urmăreşte durerea
Şi sfârşitu-i imi pare incert.

Ce vrei să faci omenire,
De tot cei bun la zid ai fixat?
Nu vezi că sufletu-ţi nu mai are repere,
Si răii te-au scos la mezat?

Incotro oameni?

Vin îngerii la noi si ne intreaba…
În ale noastre suflete privesc,
Cu milã, cu duiosie poate,
Vin îngeri la noi si ne bocesc.

Acuma inteleg cu disperare
Cã nu mai este chiar nici o salvare,
Cã la-ntuneric suntem condamnati,
Pân’ la a noastrã ultimã suflare.

S-a dus acum si ultima sperantã:
Un înger cu un suflet omenesc.
Acum doar daca EL ne mai arata
O razã de luminã din har Dumnezeiesc.

Nu ne-a ajuns sfârsitul, dar nu e prea departe!
Si mai putem prin munca
Si prin a noastra ruga,
Destin apocaliptic cu Raiul sa schimbam