Archive for Iulie, 2017


S-a întâmplat… de revelion

Îţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.

O enigmă, o mare enigmă mintea asta a omului. De curând mi-a adus din străfundurile prăfuite ale memoriei, din cine ştie ce butoiaş pus la răcoare o amintire, culmea plină de amănunte. De obicei amintirile mele păstrează doar esenţa esenţială, dacă pot spune aşa… (frumos pleonasm ), pentru că, ştiţi… în butoaie licoarea se distilă. Ce este mai interesant pentru mine este faptul că eu, nici nu am cerut această amintire. Altminteri mă chinui şi câte o oră să scot la suprafaţă o amintire, iar asta a venit aşa, hodoronc-tronc. Întâi şi întâi îmi bâzâia aşa, prin cap o melodie, apoi foarte repede, a apărut şi restul amintirii. Nu reuşesc să-mi dau seama care este elementul declanşator al amintirii.

Tâlcul acestei amintiri e cel care m-a determinat să încerc să o pun pe ”hârtie”. Eu nu voi face altceva decât să povestesc cât mai fidel şi cu cât mai multe amănunte ceea ce-mi amintesc, lăsând în seama cititorului concluziile.

De felul meu nu sunt un tip sociabil, din această cauză nici nu am avut prieteni până acum, cu o excepţie, în primul an de liceu am devenit bun prieten cu un coleg de clasă. Prietenia a fost foarte puternică pe toată perioada liceului apoi, însă ne-am răcit. El şi-a urmat visul lui, medicina, în capitală. Eu am optat pentru partea tehnică, ingineria, în oraşul de domiciliu.

Întâmplarea ce am să vă povestesc are loc la doi trei ani după ce fiecare a plecat pe drumul lui, şi se desfăşoară în noaptea de revelion. Medicinistul meu a venit cu vreo două săptămâni înainte în oraş să organizeze totul. Atunci ne-am întâlnit şi m-a întrebat dacă am vreun angajament pentru noaptea dintre ani, şi mi-a propus să fac revelionul cu el şi prietenii lui. Am fost de acord. M-a întrebat dacă vin cu cineva.

N-aveam cu cine să mă duc. Eu, chiar la vârsta aia nu cunoscusem, cum se spune cu eleganţă, femeia.

Asta e… fără explicaţii. În ajunul revelionului, pe la prânz m-a rugat să merg cu el la gară să îl primim pe prietenul lui farmacistul, care venea cu prietena lui, şi aducea cu el şi scula de făcut gălăgie, magnetofonul. Magnetofonul a fost un personaj important pentru mine în acea noapte.

Am rămas surprins de frumuseţea prietenei farmacistului, însă am catalogat-o ca o persoană rece şi nu prea mi-am bătut capul cu ea. Medicinistul meu venise cu o zi înainte împreună cu prietena lui. Tipa mi-a plăct dar nu prea mult.

Când ne-am adunat pe la 9 seara am văzut şi restul invitaţilor. Înafară de de cei prezentaţi până acum, au mai venit neamţul cu prietena lui şi o vecină din blocul prietenului meu. Medicinistul m-a făcut să înţeleg că vecina de bloc a fost invitată să am şi eu cu cine să dansez. Mie însă mi-a displăcut atunci ideea fiindcă o ştiam pe tipă… nu îmi plăcea.

Până la miezul nopţii s-a mâncat dar mai ales s-a băut. De dansat nu prea s-a dansat din lipsă de spaţiu. Trebuie înţeles că acţiunea se desfăşoară într-un apartament mic comunist de 2 camere din cele ”comandate”. Abia pe la ora 11 am hotărât să ducem mâncarea în bucătărie să strângem covorul ca să se poată dansa.

Nu am dansat deloc cu vecina cea hărăzită mie, şi chiar am ignorat-o complet. Am prins-o însă la dans pe prietena farmacistului în timp ce acesta butona magnetofonul, şi am rămas surprins de cât de tare s-a apropiat de mine. Pe la 2 lumea obosită şi ameţită a început să se retragă pe fotolii și canapele. La două jumate vecina, care era complet ignorată a plecat acasă. Eu îmi făceam planul să plec şi eu, însă când am văzut ce polei este afară am renunţat. Medicinistul meu cu prietena s-au retras în dormitor. În sufragerie pe canapea erau întinşi neamţul cu prietena iar farmacistul se chinuia cu prietena lui pe fotoliu. Atunci eu i-am cerut voie farmacistului să iau magnetofonul în bucătărie. După cam un sfert de oră mă trezesc cu prietena farmacistului că vine în bucătărie, îşi trage un taburet şi-mi declară că ea rămâne cu mine să asculte muzică. Asta m-a luat complet pe nepregătite şi m-am fâstâcit. Ea văzându-mi fâstâceala a început să râdă. Mai mult un zâmbet care nu era de băşcălie, ceva care m-a calmat şi mi-a dat curaj. Am întrbat-o ce vrea să asculte. Mi-a spus să aleg eu ca să vadă ce gusturi am. Până la urma s-a oprit la o melodie pe care, a declarat, că o va asculta toată noaptea. Uşa între sufragerie şi bucătărie era deschisă. Farmacistul auzea tot ce vorbim. După cam un sfert de oră el a venit şi ne-a urat noapte bună că el vrea să doarmă fiindcă vor pleca spre capitală cu trenul de prânz şi la plecare a închis uşa. Prietena lui după câteva minute a mers la toaletă. Când s-a întors a stins plafoniera şi am rămas doar cu o veioză mică cât o lumânare. A venit s-a aşezat în braţele mele şi m-a sărutat. Bănuiesc că am făcut o figură atât de uimită că a pufnit-o râsul, ceea ce a avut darul să mă facă să mă înroşesc şi mai tare. A continuat cu sărutările. Pe mine însă, luat pe nepregătite şi fără experienţă, toate astea m-au transformat în stană de piatră chiar dacă pantalonii mei stăteau să explodeze de excitat ce eram. A înţeles, m-a mângâiat uşor şi s-a retras pe taburetul ei. Abia de aici începe ceva ce n-am mai trăit niciodată şi probabil nu voi mai trăi. Timp de aproximativ o oră nu am făcut altceva decât să ne părivim în ochi, mână în mână, ascultând mereu aceeaşi şi aceeaşi melodie ce picura ca un drog. Starea de euforie ce am simţit-o, eu cel puţin atunci, a fost de nedescris. Oricât m-am chinuit nu reuşesc să descriu acele momente. Acum, mult mai în vârstă pot să afirm cu tărie că a fost mult mai excitant decât orice altă partidă de sex ce am avuto vreodată. Dar trebuie să subliniez că nu a fost vorba doar de excitaţie.

La un moment dat şi-a tras mâna ei dintr-a mea, s-a îndreptat, a scuturat capul ca şi cum atunci s-ar fi trezit dintr-un somn profund şi s-a aşezat firesc ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. De fapt chiar nu se întâmplase nimic. Chiar şi pantalonii mei luaseră forma normală. Atunci a apărut farmacistul şi aproape i-a ordonat să treacă la somn să fie odihnită pe drum. Ea supusă mi-a făcut un semn şăgalnic şi a dispărut. A dispărut complet din viaţa mea. Nici până azi nu ştiu cine este. Cine a fost.

Acum îmi pare rău că mintea mi-a readus în atenţie această amintire. Eu, tânărul de la acea vreme, am depus acolo, în locaşul amintirilor, o imagine romantică şi idilică. Acum mintea asta mârşavă de la această vârstă întorcând amintirea pe toate feţele a ajuns la concluzia că am fost un fraier că nu am exploatat oportunitatea să-i dau femeii ceea ce-şi dorea, răpind acel fior, acea frumuseţe a acelei vârste. Probabil aşa ar fi decurs lucrurile dacă aş fi fost versat şi aş fi răspuns provocării. Probabil ar fi fost ca orice împreunare pe fugă, provocată de alcool şi feromoni.

Probabil de aceea spun unii ”Dă-mi doamne vârsta tinereţii şi mintea bătrâneţii”

Seara următoare medicinistul meu m-a dojenit că l-am supărat pe farmacist şi am stricat relaţia acestuia cu prietena. Nu era adevărat. Inventase totul probabil din invidie. Dar, din acea noapte medicinistul meu nu mi-a mai făcut cunoştinţă cu prietenele lui şi a racit şi mai tare relaţia cu mine.

Cam peste un an am mers în capitală. L-am întâlnit pe farmacist care mi-a mulţumit că i-am deschis ochii asupra caracterului acelei tipe şi astfel a putut să întrerupă legătura cu ea.

Despre ce caracter vorbea oare?

Anunțuri

Perfectă

De vrei să fii perfectă… !

 

Păstrează o minte de fată.

 Ia o atitudine de femeie.

 Comportă-te ca o doamnă.