Aţipire

dePamir

Vântul sparge
cu faldurile perdelei
mâncată de
moliile cuvântului
cupa
în care vinul
îşi părăsise culoarea
fără nici o legătură
cu ţigarea
uitată aprinsă
în scrumiera timpului
la marginea filei
în care încă
se mai citesc cuvintele
celui trecut pe acolo
în aburii ecoului
ce se stinge
lăsând nerostită
ruga iubirii.
Iar eu
înfricoşat de gloanţele
cuvintelor rătăcite de înţelesuri
golit de alte gânduri
adorm doar cu gândul
la steaua mea.

2o16o62o

 

somn

 

Anunțuri