Călătoarea cu vântul

dePamir

Călătoarea m-a chemat acolo
sub copacul absenței ei,
acolo unde se îngână
lumina cu umbra,
soarele cu ploaia,
caldura cu frigul.
Mi-a prezentat atunci
imprevizibilul anxietății ei,
peisajul ei,
cu întrebări fără răspuns.
Ascult ecoul pașilor,
dar unde sunt ei,
unde sunt pașii ?
Sorb liniștea de pe buzele vântului.
Frunzișul foșnește
precum respirația ei.
Versurile mele le dedic ei.
Calea ei duce spre mine.
Plutesc în derivă spre necunoscut
la granița dintre incertitudine
și dorință, amețit de absența ei.
Cu buricele degetelor
încerc, precum orbii,
să-i descopăr trăsăturile feței.
Nimic,
doar o mângâiere în neant…
Cine-i aici ?
Nimeni ! Doar vântul…

 

stilizare

Anunțuri