In plină toamnă
dePamir

Am lăsat în urmă vara cu parfum de flori și foșnete de frunze verzi. Mă uit cum ruginește pământul, cum copacii plâng în culori arămii. Lacrimile lor îmi colorează visele și-mi cântă o muzică numai de mine știută. E iar vremea visării. O lume de vise cu uitari, obsesii, secrete, puțină tristețe și multă melancolie.  O lume cu cuvinte ce in zborul lor au rănit sau mângâiat. Sensibilitatea mea moare puțin câte puțin! A fost un timp când cu ultimele zvâcniri s-a agățat, liană fragilă, de sunetul unor cuvinte ce le-am transformat in mărgăritare, in comori ale sufletului meu! Și astfel am călătorit de-a lungul zilelor, aspirând catre o felie de cer senin. Am mai visat puțin, apoi am lăsat urmele pașilor pe un alt drum, undeva la marginea trecutului… acolo unde clepsidra timpului se rastoarna catre o nouă toamnă.
2o141oo8

Anunțuri