sub clar de luna

 

Iubire de-o noapte
dePamir

Mi-aduc aminte când te-am întâlnit
Toate stelele pe cer s-au oprit .
Bineînţeles, atunci nimic nu a contat
decât faptul că la mine te-ai uitat.
Ne-am plimbat, am vorbit
ş-am râs cum soarta ne-a unit.
Iar eu priveam cu drag lumina lunii în ochii tăi.
Încet , încet noaptea se scurgea.
Dar adânc acolo, undeva o luminiţă a prins a lumina.
O lumină ce chiar luna mi-a aprins.

Luna,
o noapte petrecută sub lumina ei.
Luna,
cea care m-a înpins în braţele ispitei.
În port sub lumina lunii senine
toate bărcile valsau cu mine.
În restaurante şi cafenele
toată lumea cânta romanţate refrene.
Sub lumina lunii m-ai prins şi m-ai sărutat.
Atunci te-am dorit şi-n voia ta m-am lăsat.

Ai înţeles şi până în cămăruţa ta pe braţe m-ai cărat.
În micuţul pat uşor m-ai aşezat…

Iar şi iar undeva în apropiere o orchestră cânta…
aceeaş melodie la infinit repeta…

Curând soarele vraja nopţii a rupt,
magia lunii s-a întrerupt…
Azi, singură, agale mă plimb pe chei.
sub rece cer de iarna cu nori grei.
Vântul mă-ngheaţă dar eu nu îl mai simt.
Mă gândesc la tine şi mă întreb de ce te-am părăsit.
Aş vrea să ştiu unde eşti,
cu ce fata te întâlneşti.
  2o14o4o9

Anunțuri