Toamna tarzie-w

Vise de vânt
dePamir  

E seară.
De fapt, aproape s-a-noptat.
Pe aleea pustie am prins vântul dormind.
Îl simt cum în vis tresare.
Probabil în furtuni se viseaza iar.
El stăpânul mării,
spaima velelor de corăbii apuse.
Acum suspină c-o adiere uşoară
ce ridică in văzduh stol de frunze
arămite de toamnă.
Probabil aleargă acum prin văi pustiite
alungând hergheliile de nori negrii
ce speriaţi scuipă fulgere si trăznete
şi varsă şuvoaie râuri de ploaie.
Sau poate a găsit câţiva nori
rătăciţi de turmă, şi-i aleargă bezmetici
printre stelele nopţii.
O alta firavă adiere
face să plângă copaci desfrunziţi.
Sigur acum se visează
alături de prietena lui, iarna,
cărându-i solii, zăpada şi gerul.
Cu ajutorul lor împietreşte totul.
Şi alungă aşa dintr-o răbufnire
lupii nopţii albe, ce urlă la lună
către inimi întunecate de codrii.
Mă duc lânga el şi-l alint,
iar el suspina iar c-o adiere cuminte
ş-adoarme împreună cu mine.
Ş-adoarme alături de un suflet obosit.
2o1311o4

 

Toamna pe pod-w

Anunțuri