Bucuria crizantemelor

                        dePamir

 

În crengi osoase descărnate de frunze

şuieră vantul o odă închinată tristeţii..

În pădure toamna îngână marş funebru

verii ce s-a dus.

Spinarile turmelor de nori tuciurii

adunate la margini de cer îşi împrăştie

prinosul de umezeală.

Neguri purtate de vântul haios

ce glumeşte cu frunzele fară crengi

înghesuindu-le în cotloanele naturii,

zgândăra reumatisme.

Doar sub fereastra tufele de dumitriţe

n-au habar că toamna e foc şi pară pe ele.

Supărat sunt şi eu

că trece o alta seară fără tine.

O seară în care am putea

să facem troc, ca-n alte dăţi

cu vorbe de iubire.

Dar pe tine te-a suflat vantul toamnei

ca pe uscatele frunze ce s-au supărat pe copaci.

În toamna asta melancolică, tristă şi nebună

doar crizantemele se bucură de răcoare şi brumă.

                                   2o131o25

Anunțuri