Seara de toamnă.
dePamir

Simt miros de frunze putrezite,
şi le aud foşnindu-mi sub picior.
Frunzele m-au umbrit astă vară,
şi-acum ajuns-au pe cărări covor.
M-aşez alene pe banca din parc.
Parfumul toamnei mă înconjoară.
E atâta linişte… şi păsările tac.
Negura toamnei mă înfioară,
iar amintirile stârnesc melamcolii.
Cand geana nopţii mă atinge,
tresar zâmbind la amintiri.
Stiu! nu e cea din urmă seară,
în care ochii mi s-or umezi,
cu gândul la trecutele iubiri.
2o131o2o

Ecou în inima mea
dePamir

Mă ard lacrimile de sub gene,
iscate de scheletul zarzărului desfrunzit.
Mi-am scăpat caii pe verzile câmpii,
şi se cred corăbii în larg.
Nu-mi mai şterg firele de sare de pe buze,
căci oricum marea mă va ingropa,
iar zarazărul desfrunzit îmi va fi cruce.
În cotloanele sufletului meu,
undeva departe… departe…
mai răsună ca un ecou iubirea ta.
2o131o2o

Muzica toamnei

 

Anunțuri