Vreau sa va aduc in atentie un scurt eseu aparut in cartea ” Nimic nu se da pe gratis ” a eseistei Corina Ciocarlie.

 

 

Croazieră de lux

Pachebotul SS Northern Lights părăseşte Christchurchul în decembrie, pentru o croazieră de două săptămîni spre banchiza Ross, şi de acolo în direcţia Capetown. Celebra autoare Elizabeth Costello, sosie a lui J.M. Coetzee, e prezentă la apel. Un fax sosit de la Stockholm a convins-o să se alăture echipei responsabile cu instrucţia şi petrecerea timpului liber pe vas. De altfel, bătrîna doamnă n-are nici un motiv să-şi regrete decizia, căci pasagerii croazierelor Scandia sînt, după cum scrie negru pe alb în prospectul companiei, „persoane luminate care ştiu să-şi ia distracţia în serios“. Programul la bord va pune accentul pe ornitologie şi ecologia submarină, dar organizatorii i-ar rămîne obligaţi dacă Mrs. Costello „şi-ar face timp să ţină un scurt discurs despre, să zicem, romanul contemporan“. În semn de recunoştinţă, i se va pune la dispoziţie o cuşetă clasa întîi, masa gratis, plus zborul dus-întors Christchurch-Capetown, „avantaje la care se vor adăuga onorarii substanţiale“.

Evident, nimeni nu-i nebun să refuze o asemenea ofertă. Ajunsă pe vapor, scriitoarea găseşte cabina cam meschină, dar pasagerii, majoritatea pensionari, se dovedesc amabili şi fără pretenţii. Pe nepusă masă, îşi face apariţia şi o mai veche cunoştinţă, Emmanuel Egudu, un autor nigerian care cu treizeci de ani în urmă „putea trece drept un scriitor onorabil“, dar între timp a ajuns să-şi cîştige viaţa ţinînd discursuri sforăitoare despre particularităţile rasei negre.

Cu orchestra lui de balalaici, luxosul pachebot al companiei Scandia serveşte de decor grotesc unei coregrafii pe măsură. În timp ce Mrs. Costello îşi pregăteşte cuvîntarea de dimineaţă despre „Viitorul romanului“, destinată unor pasageri dornici de frisoane intelectuale, vechiul ei prieten îşi pune la punct conferinţa de după-amiază, despre „Romanul african“. Seara, în prime time, e programată „Viaţa balenelor“, cu înregistrări sonore.

Pentru conferinţa lui Emmanuel, Elizabeth se aşază discret în ultimul rînd. Între timp, s-a servit un prînz copios şi croaziera continuă spre sud, pe o vreme splendidă; sînt aşadar mari şanse ca „o parte a publicului – cam cincizeci de persoane, nu mai mult – să înceapă să somnoleze. La drept vorbind, nu-i exclus să moţăie şi ea puţin, dar bine ar fi să n-o bage nimeni de seamă“. Concluzia e una singură: pe toate pacheboturile planetei Literatură, vanitatea exacerbată a unora nu-şi află perechea decît în indiferenţa ghiftuită a celorlalţi.

Anunțuri