Ma intorc ades in timpul de unde am plecat,
intr-un colt de toamna ruginie.
Acolo unde e doar liniste.
Acolo unde e racoare.
Acolo unde caierul vietii imi deapana povesti
si unde cuvintele grele,
aruncate asemeni unor seminte amare,
nu ma mai ating.
Acolo unde tacerea nu-mi e rastalmacita,
acolo unde peste cuvinte se va aseza praful uitarii.
Pasii osteniti s-au oprit pret de o clipa
asupra literelor peste care va cadea cortina tacerii.
Ceva mai presus de mine,
ceva ce vine din adancul toamnei mele,
mi-a daruit mierea din cuvinte,
miere ce nu mi-a adus decat tristete si zbateri.
Stii cat ii trebuie unui suflet sa se prabuseasca ?
Un cuvant!
Sunt om.
Sunt slab si simplu.
Nu mai rezist mult in picioare
Promit sa nu urasc pe nimeni,
poate doar slabiciunea mea am sa o urasc !
2kxi0224

Anunțuri