Ieri,
stateam cuibarit in fotoliul din fata caminului,
intr-o intunecoasa si rece zi de iarna,
cu o carte de versuri in mana.
Infrigurat am mai aruncat un poem pe foc.
Ma incalzesc cu un ceai de rime
amestecate de versuri de munte.
Ametit am lasat cana mea preferata jos
si am inchis cartea de versuri sa pot visa.
Sunt cu topul meu de foi in fata si
astern pe hartie ganduri.
Dar o furtuna naprasnica s-a iscat in topul meu.
Speriat priveam roata sa gasesc pe vinovat.
Muza m-a batut usor pe umar sa-mi spuna
sa nu ma sperii.
Versurile mele fac revolutie.
Vor sa fie asezate in poezii adevarate.
Cateodata ceaiul de rime
de versuri de munte poare face rau.
2kxi0115

Anunțuri