Vin îngerii la noi si ne intreaba…
În ale noastre suflete privesc,
Cu milã, cu duiosie poate,
Vin îngeri la noi si ne bocesc.

Acuma inteleg cu disperare
Cã nu mai este chiar nici o salvare,
Cã la-ntuneric suntem condamnati,
Pân’ la a noastrã ultimã suflare.

S-a dus acum si ultima sperantã:
Un înger cu un suflet omenesc.
Acum doar daca EL ne mai arata
O razã de luminã din har Dumnezeiesc.

Nu ne-a ajuns sfârsitul, dar nu e prea departe!
Si mai putem prin munca
Si prin a noastra ruga,
Destin apocaliptic cu Raiul sa schimbam

Anunțuri