Iti mai aduci aminte doamna?
Ce tineri atunci noi eram…
Si chiar daca nu era toamna
noi doi prin parc ne plimbam.
Si chiar daca eu cal alb n-am avut
si „tinerete fara batranete” sa-ti dau n-am putut.
Chiar daca prin vene sange albastru nu-mi curge,
ci rosu ca la orice barbat.
Chiar daca nu am pletele negre,
am doua picioare cu coapse cam groase,
si doua brate subtiri, efilate,
si deci nu sunt Fat frumos,
tu totusi cu mine ai ramas.
Sa fii a mea Cosanzeana
Si parca-ntr-o seara ti-am spus asa simplu
tot asa de simplu cum sunt si eu…”te iubesc” .
Atunci ai hotarat sa ramai pe veci langa mine,
si ai ramas… iaca, amar de ani…
Langa omul ce acuma iti scie
ceva… ce ar vrea sa fie o poezie
ceva ce ai sa citesti, poate peste alti ani.
Si-ai sa-ti aduci , atunci aminte de-o seara tarzie
cand eu povesteam si tu doar radeai,
pe terasa din parc.

Anunțuri